Cat de limpede si de bogata va fi sunat romaneasca pa care o vorbeau acesti "patentari ot Lucaciu", contemporani cu Anton Pann, daca, 50 de ani mai tarziu, Ion Slavici isi aminteste cum Mihai Eminescu, preocupat de problemele limbii literare, opera aceste fine distinctii:
"Dupa parerea lui, cea mai dulce si mai bogata in sunete era rostirea moldoveneasca. Ea insa nu poate sa fie reprodusa prin literele pe care le avem. El staruia dar pentru rostirea bucuresteana si indeosebi pentru cea din mahalaua Lucacilor, care e mai simpla si poate sa fie fixata cu destula preciziune"
Trebuie sa fi haladuit indelung Eminescu prin mahalaua Lucacilor (...) pentru a fi prins si a fi pastrat in urechi limba vorbita aici.
(Victoria Dragu Dimitriu, Doamne si Domni la Raspantii Bucurestene, pag.47)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu