Campia Filaretului

Pe campul de la Filaret s-au adunat in 1843 tinerii revolutionari Nicolae Balcescu, Alexandru G. Golescu, Ion Ghica si maiorul Christian Tell pentru a intemeia prin juramant  societatea politica secreta Fratia. Scopul Fratiei era reforma statului si a societatii intr-un sens liberal, democratic.

Uzina de gaz Filaret

Uzina de Gaz Filaret, inaugurată la 31 octombrie 1871, a asigurat introducerea sistemului de iluminat stradal, prin intermediul felinarelor cu gaz aerian (785 de felinare în 1871). În 1880, uzina devine „Compagnie du gaz de Bucarest“, care în 1906 se transformă în „Societatea generală de gaz şi electricitate din Bucureşti“ funcţionând astfel până în anul 1946. Uzina termoelectrică de la Filaret, dată în exploatare în septembrie 1908, avea instalate motoare Diesel de 675 CP, cele mai puternice grupuri de acest fel, din Europa epocii, care lucrau într-o centrală electrică.

Tot pe Dealul Filaret, au mai fost construite: Fabrica de chibrituri, Monetăria Naţională şi Fabrica de Timbre.

Universitatea

Construita intre 1857 (cand i s-a pus piatra de temelie) pana in 1863 (desi amenajarile interioare s-au finalizat in 1869) pe locul Academiei de la Sf. Sava, prima scoala superioara din Bucuresti creata in 1688 in vremea lui Serban Cantacuzino.  Academia purta numele Bisericii Sf Sava in chiliile careia a functionat.

Universitatea a adapostit, inainte ca acestea sa se mute in localuri proprii, mai multe institutii de cultura: Academia (care s-a mutat in 1892 in fosta casa Filipescu, pe Calea Victoriei), Pinacoteca (care s-a mutat la Ateneu (dupa constructia acestuia in 1886), Muzeul de Antichitati (aici a stat Tezaurul de la Pietroasa, furat in 1875), Biblioteca Centrala si Senatul (Senatul a ramas pana in 1920);

In 1852, cand a fost desenat planul orasului de catre Borroczin, actualul bulevard intre Universitate (cladirea careia, evident, nu aparuse inca) si Calea Victoriei nu exista. De-abia in 1856 s-a deschis prima spartura, pornindu-se din ulita Coltei numai pana la Podul Mogosoaia de atunci, in fata Bisericii Sarindarului. 

In 1869 a fost demolata Biserica Sf Sava, iar chiliile inca de mai inainte.

Ateneul

Ateneul a fost terminat intre 1886 si 1888, pe o fundatie a unui manej de circ, cu banii doctorului Constantin Esarcu, ai Societatii Literare si prin subscriptie publica ("Dati un leu pentru Ateneu!"). Anterior, Ateneul functionase in casa Costache Ghica de langa Cismigiu.
Arhitectul Albert Galleron, care a construit Ateneul, a fost unul din primii arhitecti francezi care au activat in Regat (Paul Gottereau).


____________________________
Constantin Esarcu a fost licentiat in stiinte naturale la Sorbona (1859). A fost unul din cei mai ferventi initiatori si sustinatori ai actiunilor culturale ale epocii, contribuind la infiintarea mai multor societati (Societatea Ateneul Roman 1865, Societatea Filarmonica 1868). Constantin Esarcu si-a lasat intreaga sa avere Ateneului Roman.
In perioada cat a fost agent diplomatic la Roma a facut publice numeroase documente, din arhivele oraselor Venetia, Milano, Florenta sau Roma, referitoare la istoria romanilor.

Gradina Episcopiei

Mihail Cantacuzino a construit o biserica, terminata prin 1774, pe locul unde existase o intinsa livada a Vacarestilor, mostenit de el dupa moartea sotiei sale Elena Vacarescu. Era pe locul gradinii din fata Ateneului de astazi.
Mihail Cantacuzino mai construise si Biserica Coltea.

Biserica a decazut in timp si a fost demolata in 1864. Pe locul ei s-a amenajat in 1872 Gradina Episcopiei.

Transformarea Bucurestilor la sfarsit de secol 19

"Odihnitoarele case boieresti cu imensele lor gradini, se parceleaza; cladirile istorice se rad, fara ca macar o fotografie sa le pastreze amintirea; dealurile se taie, Dambovita se astupa, bisericile se ingroapa strivite de casele de raport: cartere intregi cad victima tarnacopului. Cu mahnire asistam la disparitia totala a stilului romanesc. Oricat ar fi fost inca lipsit de maturitate, daca s-ar fi pastrat, Bucurestii ar fi ajuns sa aiba un caracter propriu, pitoresc, ar fi devenit un fel de Nurenberg; am preferat sa ne modernizam, banalizandu-ne, maimutarind Apusul". 


(Henri Stahl)

Fabrica de bere Bragadiru

In 1883, Dumitru Marinescu Bragadiru cumpără de la familia Laptev 70.000 metri pătraţi de teren pe Calea Rahovei, la care mai adaugă alte case şi terenuri din jur, ajungând la o proprietate de 100.000 de metri pătraţi. Începe construcţia fabricii de bere în 1884, fiind a treia în Bucureşti după cea a lui Erhard Luther (1869), devenită ulterior Griviţa, şi a lui Carol H. Oppler (1870), astăzi dispărută. La începutul secolului al XX-lea ajunge la o producţie de 3.126.528 litri, faţă de 2.422.950 a Fabricii Luther sau 1.896.580 a Fabricii Oppler.

„Fondată în 1 aprilie 1895, cu un capital fix de două milioane, are maşini cu abur de 120 de cai-putere. Lucrează cu orz şi orzoaică din ţară şi hamei din Boiemia (Saaz), producând zilnic 12.000 litri de bere. Are 60 de lucrători”, se arată în situaţia din 1901.

Graiul vorbit in mahalaua Lucaci

Cat de limpede si de bogata va fi sunat romaneasca pa care o vorbeau acesti "patentari ot Lucaciu", contemporani cu Anton Pann, daca, 50 de ani mai tarziu, Ion Slavici isi aminteste cum Mihai Eminescu, preocupat de problemele limbii literare, opera aceste fine distinctii:
"Dupa parerea lui, cea mai dulce si mai bogata in sunete era rostirea moldoveneasca. Ea insa nu poate sa fie reprodusa prin literele pe care le avem. El staruia dar pentru rostirea bucuresteana si indeosebi pentru cea din mahalaua Lucacilor, care e mai simpla si poate sa fie fixata cu destula preciziune"
Trebuie sa fi haladuit indelung Eminescu prin mahalaua Lucacilor (...) pentru a fi prins si a fi pastrat in urechi limba vorbita aici. 

(Victoria Dragu Dimitriu, Doamne si Domni la Raspantii Bucurestene, pag.47)

Muzeul Antipa

Palatul Muzeului de Stiinte Naturale “Grigore Antipa” a fost inaugurat la 24 mai 1908. In proiectul initial cladirea avea un etaj mai mult la care s-a renuntat din lipsa de fonduri. Pe fronton exista lucrarea “Zoologia” a sculptorului Dimitrie Paciurea care s-a distrus la cutremurul din 1940.

A fost prima cladire construita de la inceput cu destinatia de muzeu. De aceea, la inceput nu i se spunea Muzeul de Zoologie sau de Istorie Naturala, i se spunea simplu “Muzeul”. Era o mandrie a Capitalei, la care erau condusi toti oaspetii straini aflati in vizita in Bucuresti. 

Premergatorul Muzeului de Istorie Nationala a fost Muzeul de Zoologie si Mineralogie infiintat in 1834 de domnitorul Grigore Ghica. Acesta a functionat mai intai in cladirea Spitalului Coltea, apoi in incinta Colegiului Sfantul Sava, apoi in sali ale Universitatii dupa ce aceasta s-a construit. 

Tezaurul de la Pietroasa

In 1842, "Closca cu puii de aur" a fost depusa la Muzeul care functiona in cladirea Colegiului "Sf. Sava" din Bucuresti. Alexandru Odobescu, pe atunci consilier de stat, a reusit sa prezinte tezaurul la "Expozitia Universala de la Paris" in 1867. Aici colectia a fost considerata una dintre cele mai frumoase piese ale expozitiei fiind apreciata de somitatile vremii. "Closca cu puii de aur" trecea drept cel mai valoros tezaur din lume (Tutankamon inca nu fusese descoperit).

La sfârşitul lunii noiembrie a anului 1875, într-o noapte în care îngrijitorii Muzeului de Antichităţi, aflat pe atunci în clădirea Universităţii, au uitat să închidă vitrina şi să o transforme în seif, tezaurul a fost furat. Ulterior, tezaurul este restaurat de Paul Telge, bijutierul familiei regale de Habsburg. Tot el a executat si patru copii ale Tezaurului, una aflandu-se in Colectia Muzeului Judetean Buzau.

 In prezent, tezaurul "Closca cu puii de aur" este expus in sala Tezaurelor de la Muzeul National de Istorie a Romaniei din Bucuresti. El numara numai 12 piese (din cele 22 cate erau initial) cu o greutate totala de 19,820 kg aur. Pe un colan se afla o inscriptie cu caractere runice.

Arsenalul Armatei din Dealul Spirii

Stiati ca …la Arsenalul Armatei din Dealul Spirii, Traian Vuia si-a construit primul avion?

Foisorul de Foc

Stiati ca…Foisorul de Foc (1891) era de fapt un rezervor de apa, cu o instalatie pentru distribuirea apei in aceasta parte a orasului? Datorita inaltimii sale (42 sau 45?!) metri, cea mai inalta constructie din oras la momentul respectiv) era folosit si pentru semnalizarea incendiilor.

Hanuri

Hanul Serban Voda
Cel mai mare han care a existat in Bucuresti a fost cel construit incepand cu 1683 de Serban Cantacuzino acolo unde este acum Banca Nationala pe Lipscani. Hanul Serban Voda a existat pana in 1883 cand a fost demolat in locul lui construindu-se Palatul Bancii Nationale.

Hanul lui Manuc
In ultimele decenii ale secolului al XIX-lea si in prima treime a veacului urmator, Sala Dacia a jucat un rol deosebit in viata politica a capitalei. Locul era frecventat mai ales de catre muncitorii bucuresteni veniti special sa-I asculte pe C. Dobrogeanu Gherea, I. C. Frimu, Alecu Constantinescu s.a. Intre anii 1916-1918 aceasta a fost un important centru de propagare a luptei pentru desavarsirea unitatii nationale, a intratii Romaniei in razboi alaturi de Antanta, pentru eliberarea fratilor din Transilvania.

Lipscanii

Stiati ca…Lipscanii au nu doar o istorie comerciala ci si una revolutionara? Multimea adunata in fata librariei lui Danielopol de la Hanul Serban Voda de pe Lipscani a ascultat cele 22 de puncte ale Proclamatiei date la Islaz, citite in ziua de 11 iunie 1848. Proclamatia care a format noua Constitutie a fost citita si in Piata Sf. Gheorghe intre ruinele Hanului Sf. Gheorghe (ars in Marele Foc cu un an in urma).

Breasla Tabacilor

Stiati ca…Tabacarii care au dat numele lor unei strazi din preajma manastirii Radu Voda (sectorul V) formau o breasla veche si puternica, ce a avut un rol activ in timpul revolutiei de la 1821 si a celei de la 1848? Tot ei formau majoritatea meseriasilor bucuresteni stransi pe Dealul Mitropoliei, in jurul salii de sedinte a Camerei elective, in zilele de 22 si 23 ianuarie 1859. Presiunea exercitata de multimea adunata a dus in cele din urma la alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca Domn si al Tarii Romanesti.

Cimitirul Bellu

Cimitirul Bellu (cel mai vechi cimitir bucurestean, mijlocul sec. 19) a fost inclus intre cimitirele semnificative pentru cultura si istoria europeana la congresul ASCE, Association of Significant Cemeteries in Europe, asociatie oficiala a UE, in 2010. La acest congres, Capela Mare a fost aleasa ca imagine emblema a cimitirelor europene.
Cimitirul se întinde pe un teren donat administrației de către baronul Barbu Bellu si a fost deschis in 1858. Pana atunci, mortii erau ingropati in jurul bisericilor orasului.

Venirea in Tara a lui Carol I

 Carol I a fost chemat să preia tronul ţării, rămas vacant după Alexandru Ioan Cuza. Cum sîntem în Balcani, accederea acestuia la prima funcţie în stat nu putea fi doar o simplă chestie de protocol. Marile Puteri nu îl vor în fruntea României, dar ceea ce nu se poate face direct pe uşa palatului se face totuşi în culisele imperiilor. Venirea în ţară a celui care avea să fie Maiestatea Sa Regele României, are antrenul unui scenariu hollywoodian: susţinut de Otto Bismarck şi de Napoleon al III-lea, tînărul aspirant la tronul unei ţări aproape necunoscute lui se deghizează într-un oarecare om de afaceri, care, chipurile, merge „cu trebi” la Odessa. Străbate deci imperiul cu un paşaport fals pe numele lui Karl Hettingen. Coboară în jos pe Dunăre pînă la Turnu Severin, unde este întîmpinat cu toate prevederile de fruntaşii ţării. Două zile mai tîrziu falsul Karl Hettingen va deveni adevăratul principe Carol de Hohenzollern. Europa era pusă astfel în faţa unui fapt împlinit. (Emanuel Badescu)

Dealul Patriarhiei

Pe Dealul Patriarhiei, cu ocazia unor lucrari de restaurare a bisericii, s-a efectuat în august 1960 un sondaj arheologic, în scopul precizarii principa­lelor etape de locuire a acestei coline.

Cercetarile au dovedit ca locul a suferit pu­ternice si repetate transformari. Lipsa totala a ni­velelor de locuire feudala se datoreste raderii su­perioare a dealului. S-a presupus, pe baza rezulta­telor arheologice obtinute, ca operatia de nivelare a colinei s-a petrecut la mijlocul secolului al XVII-lea, cînd ridicarea unui edificiu impunator prin proportiile sale a cerut largirea suprafetei de constructie, în timp ce începînd cu veacul al XVII-lea partea superioara a dealului a fost desco­perita, versantii de sud-vest si vest au fost înaltati ulterior prin depunerea unei uriase cantitati de pamînt.

Filaret

Fantana de la Filaret

Pe la jumătatea secolului al XVIII-lea, mitropolitul Filaret al II-lea a clădit acolo o fântână. Mai târziu, alt mitroplit, Dositei Filiti, a împodobit-o cu minunate coloane sculptate.(Nicolae Vătămanu). 

Un contemporan al acestui monument, Nicolae Predescu, a descris fântâna asemeni “unei frumoase case cu două rânduri”. (…)Apa celor patru izvoare se revărsa din peretele de piatră sculptată, prin mai multe guri; pe pardoseala de lespezi de marmură albă erau scobite canaluri înguste, prin care trecea clipocind apa. Tavanul era alcătuit din 12 lespezi de marmură măiestrit sculptate cu semnele celor 12 zodii. O scară de marmură, de asemenea înflorată, ducea deasupra. Acolo te aflai într-o sală mare, în chipul unui vechi pridvor românesc. Printre coloanele de piatră crestate în frunze şi flori, privirea rătăcea în voie pe deasupra bălţii înconjurate de sălcii. Sub streaşină atârnau clopoţei de sticlă, care sunau la adierea vântului.” La mai puţin de 100 de ani de la ridicarea fântânii, Ulysse de Marsillac povesteşte: “sălciile au dispărut şi fântâna de asemenea, spre marele meu regret, pentru că într-adevăr era pitorescă şi elegantă; arhitectura ei amintea de stilul Alhambrei.”

Cum a dispărut fântâna lui Filaret? Tipic românesc. S-a părăginit, nefiind întreţinută. La 1834 o aflăm închiriată unui Manole Basmangiu pe o mie de lei pe an, fapt care a contribuit la deterioarea ei. Între 1861-1870 au fost mai multe «încercări» de a «salva» monumentul de către Consiliul Municipal. Acesta a cerut dărâmarea lui şi reconstruirea alte fântâni “pe cât posibil mai monumentale”. În primăvara anului 1863 fântâna a fost dărâmată iar pietrăria ornamentală a fost predată la Cazarma Veche de la Beilic. (Emanuel Badescu). 

Grădina Filaretului din «Dealul Bucureştiului» era foarte animată de sărbători dar şi în serile calde de vară sau toamnă târzie. De pildă, toamna când  “se coceau coarne (struguri albi cu boaba lunguiaţă) şi mischetul (struguri tămâioşi), tot Bucureştiul ieşea să se plimbe, să petreacă şi să se odihnească la Filaret.”

Podgoriile întinse de pe Dealul Filaretului şi împrejurimi, “făceau fala podgoriilor locale”. Din viile Filaretului a mai rămas doar numele unei străzi care le străbătea odinioară: Şoseaua Viilor.
Grădina Filaretului a fost una de mare zaiafet pentru bucureşteni, până spre începutul secolului XX. Duminica “se făcea horă, se bea bragă, se mânca bigibigi şi rahat cu apă rece de la cişmele. Aici se afla vestita grădină Trocadero numită şi Oracici, cu un salon unde se da baluri de diferite societăţi. Localul Trocadero avea o pivniţă foarte adâncă şi mare – o parte din ea se află şi azi, este grota care în vremea Expoziţiei din 1906 servea ca gură de ocnă, cu bulgări mari de sare aşezaţi ca în forma fundului salinelor.” 

Cinematografe

Stiati ca…pe strada Doamnei s-a construit prima sală de cinematograf din Bucureşti: Cinema Volta, in 1909? Pană in 1923, apar incă trei cinematografe: Apolo (la nr. 7), Lux (la nr. 5) şi Terra (la nr. 11). Astazi nu mai este niciunul.

Inceputurile presei bucurestene

Prima gazeta in limba romana din Principate a aparut in 1829, in timpul guvernarii lui Pavel Kiseleff.  Foaia scoasa de Dinicu Golescu si aparuta sub conducerea lui Ion Heliade Radulescu se numea “Curierul Romanesc”  iar primul numar a iesit in 8 aprilie 1829 (folosea alfabetul chirilic, in uz pana in 1862; tipografia se afla in curtea bisericii Mavrogheni unde Ion Heliade Radulescu a fost si inmormantat). Cativa ani mai tarziu (1836) i s-a adaugat si un supliment literar, “Curier de ambe sexe”. Ambele foi au avut succes la public inca de la inceput, contribuind la dezvoltarea gustului pentru citit. Publicul cititor, desi nu foarte numeros, avea o componenta democratica, cititorii provenind in majoritatea lor din randul clasei mijlocii. In 1834 existau 200 de abonati la “Curierul Romanesc”.

Alaturi de societatile culturale (1827 Societatea Literara, 1833 Societatea Filarmonica), ziarele au contribuit la pregatirea ideologica si crearea constiintei care a dus la sustinerea de catre mase a Revolutiei de la 1848.

Vechiul Teatru National

Stiati ca… vechiul Teatru National, construit in 1845, a fost la vremea sa al treilea din Europa ca marime? Gazetarul englez O’ Brien care a vizitat Bucurestii in anul urmator spunea ca este “unul din cele mai frumoase si izbutite teatre ce poti gasi intr-un oras european” si ca are o infatisare “sclipitoare”.

Celebra actrita de origine franceza Sarah Bernhardt a jucat pe scena Teatrului National (numit asa din 1877, cand a trecut sub administrarea statului).

Pavel Kiseleff

Numele Soselei Kiseleff aminteste de generalul adjutant rus Pavel Kisseliov, cunoscut la noi sub numele de Kiseleff, guvernator al Moldovei si Valahiei in timpul ocupatiei rusesti a Principatelor ce a urmat Razboiului Ruso-Turc. Guvernarea lui Kiseleff   intre 1829 (cand a avut loc Tratatul de la Adrianopole) si 1834, a fost un noroc pentru Principate, Kiseleff fiind un spirit luminat si generos si in acelasi timp un administrator energic si priceput.

Intre multele masuri benefice puse in aplicare prin regulamentul special dat de Comisia pentru “infrumusetarea orasului” in vremea lui Kiseleff au fost:

•          Delimitarea orasului si instituirea de bariere- locuri exclusive de intrare si iesire din oras, pazite de straji
•         Asanarea baltilor si mocirlelor prin saparea de canale de scurgere si desfundarea celor vechi astupate
•      Numele proprii date strazilor si ulitelor, si numerotarea caselor (strazile nu aveau pana atunci nume,  erau cunoscute dupa vreun targovet care locuia acolo sau vreo biserica ori institutie)
•      Trasarea unei alei intre capul Podului Mogosoaiei si “dumbrava Banesii” (actuala Sosea Kiseleff)
•     Iluminatul orasului cu felinare “incrucisate”, asezate alternativ de o parte si de alta a ulitelor, la departare de 10 stanjeni (circa 20 de metri) unul de altul si care luminau “cu untdelemn sau untura de peste”

Vacaresti

Nicolae Mavrocordat, in dragostea lui pentru cultura, a infiintat aici o scoala in limba greaca, o tiparnita de sub teascurile careia au vazut lumina zilei cateva carti importante in 1741 si, ceea ce este mai important, a instalat la Vacaresti o biblioteca de proportii, cunoscuta ca fiind una dintre cele mai mari si mai complete din Europa acelei epoci. Un catalaog al Bibliotecii de la Vacaresti, din anul 1723, si care se pastreaza inca, confirma numarul de 237 de autori. 

In anul 1848, minunata incinta de la Vacaresti, zidita ca izvor al pacii si al rugaciunii, va deveni loc de detentie pentru capii revolutiei. 

Cu putin timp inainte de cutremurul din 1977, latura de est, cuprinzand Casa Domneasca, Galeria pe doua nivele, Paraclisul si o parte din Staretie erau aproape in intregime restaurate, urmand ca lucrarile sa continue si la Biserica cea mare. 

Scoli

Pe lângă biserica Sfântul Gheorghe Vechi de la începutul Căii Moşilor a funcţionat cea mai veche şcoală cunoscută a Bucurestilor, atestată din 1563 dar probabil chiar mai veche.

Iluminatul public

1814: Iluminatul public din Bucuresti este consemnat in vremea lui Caragea. Acesta aseaza felinare pe Podul Mogosoaiei din sapte in sapte case.

1831: Pavel Kiseleff reglementeaza iluminatul orasului cu felinare “incrucisate”, asezate alternativ de o parte si de alta a ulitelor, la departare de 10 stanjeni (circa 20 de metri) unul de altul si care luminau “cu untdelemn sau untura de peste”.

1857: Bucurestii devin primul oras din lume in care se introduce iluminarea publica cu lampi cu petrol- Viena va aplica inventia trei ani mai tarziu. Lampile cu petrol le inlocuiau pe cele cu ulei de rapita existente din 1854, Teatrul Mare fiind unul din beneficiari.

1870: Societe Generale d’Eclairage et Chauffage par le Gaz en Roumanie construieste Uzina de Gaz Filaret si incepe constructia retelei de distributie a gazului in Bucuresti.

Uzina de Gaz Filaret, inaugurată la 31 octombrie 1871, a asigurat introducerea sistemului de iluminat stradal, prin intermediul felinarelor cu gaz aerian (785 de felinare în 1871). În 1880, uzina devine „Compagnie du gaz de Bucarest“, care în 1906 se transformă în „Societatea generală de gaz şi electricitate din Bucureşti“ funcţionând astfel până în anul 1946. 

1887: in incinta Atelierului Central de Locomotive si Vagoane Bucuresti a fost construita o uzina de gaz care alimenta instalatiile din Gara Targovistei. 

1882-1883: Primele instalatii electrice din Bucuresti pentru o expozitie temporara de iluminat al exteriorului Palatului Regal si a Palatului Cotroceni. Prima centrala a fost amplasata pe terenul din Calea Victoriei, unde mai tarziu s-a infiintat Biblioteca Fundatiei Regale, in prezent Biblioteca Centrala Universitara. De la aceasta centrala plecau doua linii electrice, una subterana pentru iluminatul exterior al Teatrului National din Calea Victoriei si a doua, un an mai tarziu, in solutia aeriana, pe strazile Stirbei Voda, Plevnei si Panduri (in total 4 km), pentru iluminatul Palatului Cotroceni.

1885: Este pus in functiune iluminatul exterior al Teatrului National, cu ocazia premierei piesei de teatru D`ale carnavalului de I.L.Caragiale. Teatrul National din Bucuresti devine astfel al treilea teatru din Europa iluminat electric. In 1885, orasul Bucuresti realizeaza o premiera europeana: iluminatul electric al unui spital – Spitalul Militar.

1889: Primele instalatii de iluminat electric al strazilor din Bucuresti, au fost realizate pe bulevardele Carol I, Elisabeta si pe Sos. Kiseleff si erau alimentate de prima centrala hidroelectrica din tara, cea de la Grozavesti. Iluminarea Gradinii Cismigiu.


1897: Incepe sa functioneze uzina electrica care alimenta instalatiile de iluminare ale Garii de Nord. 

1900: Din cauza existentei concesiunii iluminatului cu gaz, infiintarea unei uzine electrice centrale pentru intregul oras nu a inceput decat in 1900, in timpul primariatului lui Barbu Delavrancea. Deoarece concesiunea pentru iluminatul Capitalei, incheiata pentru 40 de ani ( 1868-1908), se apropia de sfarsit, primarul Barbu Delavrancea, a purtat tratative cu reprezentantii Companiei de Gaz, care cautau sa obtina o noua concesiune. In actul de concesiune incheiat in 1868, era prevazuta, in articolul nr.15 introducerea in iluminatul public al orasului a oricarei noi investitii care ar putea fi utila si avantajoasa, pe cheltuiala companiei concesionare. Pe baza acestui articol, primarul a solicitat introducerea iluminatului electric in locul celui cu gaz.

1906: Societatea Generala de Gaz si Electricitate din Bucuresti a inceput constructia Uzinei Electrice Filaret ( situata pe vechiul teren al Uzinei de Gaz) si a retelei electrice de distributie, precum si extinderea retelei de gaz.

1908: Uzina termoelectrică de la Filaret, dată în exploatare în septembrie 1908, avea instalate motoare Diesel de 675 CP, cele mai puternice grupuri de acest fel, din Europa epocii, care lucrau într-o centrală electrică.

Prima proiectie cinematografica din Bucuresti

Stiati ca…prima proiectie cinematografica din tinuturile romanesti a avut loc in Bucuresti in 1896, la scurt timp de la premiera mondiala de la Paris? Unul din fratii Lumiere a proiectat un film, la etajul cladirii care se afla pe locul de azi al blocului de pe o latura a scuarului Teatrului Odeon, unde era redactia ziarului L’independence Roumaine.

Evolutia aprovizionarii cu apa a orasului

Alexandru Ipsilanti a fost primul care s-a ocupat de problema apei, infiintand in 1777 doua fantani sau cismele cu apa captata de la niste izvoare si adusa pe apeducte din olane. Una era pe Podul Mogosoaiei langa Sarindari si alta pe langa Sf. Gheorghe.

Străzile Mihai Vodă şi Lipscanii Noi erau separate în trecut de ,,o insulă imensă’’, un maidan, plin de movile de gunoaie, situate chiar pe locul vechiului Castel de apă al Bucureştilor. Casa Apei sau Stabilimentul Fântânilor a fost construită în 1846-1847 şi a început a funcţiona în 1848, având ca utilitate pomparea apei în cişmelele oraşului, însă instalaţia – adusă din străinătate şi întreţinută de nişte francezi  - a funcţionat prost până prin 1888. Cu vremea s-a ruinat, iar pe la 1906 a fost dărâmată (B.Solacolu, Evocări, confesiuni, portrete, în Gh.Parusi, Cronica Bucureştilor);

Se planuise sa se ridice la Bucuresti o statuie generalului Kiseleff si se prevazusera si fondurile necesare (15000 galbeni) cand generalul multumind, refuza in 1843 onoarea ce I se facea adaugand ca ar prefera sa se intreprinda o lucrare de utilitate publica. S-a hotarat atunci sa se infiinteze  o serie de cismele cu apa filtrata din Dambovita. O masina hidraulica actionata cu aburi pentru pomparea apei in cismelele orasului a fost adusa de la Paris si instalata intr-o cladire ridicata in 1846 pe malul stang al Dambovitei, pe locul unde a fost “Vama Postei”. “Casa Apei “ sau “Stabilimentul Fantanilor “ a inceput a functiona in 1848.

Cu prilejul inaugurarii cismelelor (una  exista pe Str. Franzelarilor colt cu Silvestru) s-a batut o medalie comemorativa in 1846.

Apa Dambovitei era filtrata prin filtre de lana. Aceste filtre erau detestabile si din primul an au devenit inutilizabile, dar s-a continuat furnizara de apa locuitorilor, care acum era nefiltrata. 

Instalatia avea putere sa duca apa pana la fantanile de la Sosea (in 1847 s-au inaugurat intr-un cadru festiv fantanile cu jocuri de apa de pe Soseaua Kiseleff, de langa Biserica Mavrogheni, impreuna cu Parcul Kiseleff, opera arhitectului peisagist Meyer, acelasi care a creat si Gradina Cismigiu; parcul Kiseleff avea trei pavilioane pentru muzica militara si un lac, azi secat)

Bulevardul si transformarea orasului

1856: s-a deschis primul bulevard modern al orasului, Bulevardul Academiei, intre ulita Coltei si Podul Mogosoaiei, in fata Bisericii Sarindarului, si cam tot atunci s-a pus piatra de temelie a Universitatii.
1856-1869: Universitatea a fost construita pe locul chiliilor de la Sf Sava.
1867: a fost construit langa Sarindar Grand Hotel du Boulevard la inceput numit Hotel Herdan.
1868: a fost demolata Biserica Sf Sava.
1870: Bulevardul a fost prelungit intre Podul Mogosoaiei şi Str.Brezoianu. El continua Bd.Academiei care trecea prin faţa nou construitei Universitǎţi.

1890-1892: sub mandatul primarului Pake Protopopescu a fost deschis Bulevardul Carol, ca o prelungire spre rǎsǎrit a Bd.Elisabeta (axa Est-Vest a oraşului). 
1894: a fost construit Ministerul Agriculturii şi Domeniilor.

Trenuri, tramvaie

TRENURI

Stiati ca…abia in primul an al domniei lui Carol I (1866) s-a construit cea dintai cale ferata, Bucuresti-Giurgiu care facea legatura cu Apusul folosind drumul Dunarii? Pana atunci calatorii veneau la Bucuresti cu postalionul, iar marfurile se aduceau cu carele cu boi.

Gara Targovistei, azi Gara de Nord, a fost data in exploatare la 15/27 noiembrie 1870, cu prilejul deschiderii provizorii a caii ferate Bucuresti -Ploiesti.

TRAMVAIE

Stiati ca…linia electrica de tramvai care taia orasul de la Est la Vest pe bulevardul nou deschis, intre Cotroceni si Obor, inaugurata in 9 decembrie 1894, a fost printre primele din Europa? Viena a avut in 1897. 

Linia era deservita de 8 tramvaie, fiecare cu un vagon motor si o remorca.

In vremea lui Ioan Voda Caragea

Stiati ca…expresia “se fura ca pe vremea lui Caragea” provine de la faptul ca in vremea acestui domnitor fanariot, abuzurile, coruptia prin vanzarea functiilor, impunerea de noi biruri au atins apogeul? Birurile au facut sa se ridice contra sa haiducii lui Iancu Jianu.

Stiati ca…prima ascensiune a unui balon de aer cald din Tarile Romane s-a produs pe vremea domnitorului fanariot Ioan Voda Caragea? Evenimentul a avut loc in Dealul Spirii la Curtea Arsa la 26 iunie 1818 si a impresionat populatia Bucurestilor care a vorbit mult timp despre “basica lui Caragea”.

Stiati ca… resedinta domneasca de la Curtea Noua din Dealul Spirii a fost mistuita de un incendiu violent chiar in prima noapte pe care a petrecut-o în București domnitorul Ioan Voda Caragea abia sosit in Bucuresti?...

Stiati ca…prima tipografie particulara din Bucuresti (cele anterioare apartinusera bisericii sau fusesera facute cu sprijin domnesc) s-a infiintat in 1818 (pe vremea lui Caragea) si functiona in casele domnesti de la Cismeaua lui Mavrogheni? Aici s-a tiparit in romaneste “Legiuirea lui Caragea” aparuta in vara lui 1818.

Stiati ca…primul teatru bucurestean este cel fondat de Domnita Ralu, fiica domnitorului fanariot Caragea? Iubind arta dramatică, Domniţei i-a aparţinut iniţiativa creării unui teatru aristocrat permanent. Teatrul de la Cismeaua Rosie se afla pe Podul Mogosoaiei, in dreptul Bisericii Albe. Domniţa Ralu vorbea limbile franceză, greacă, germană şi turcă, având si cunoştinţe de literatura şi muzica europeană. 

Stiati ca…iluminatul public din Bucuresti este consemnat in vremea lui Caragea in 1814? Acesta aseaza felinare pe Podul Mogosoaiei din sapte in sapte case.