joi, 3 martie 2011

Scoala Centrala


“Scoala aceasta nu se deschidea marelui public; ea nu avea caracterul democratic al scoalelor din ziua de azi; bursele (<<stipendiile>>) nu se acodau meritului individual al copiilor, ci pentru serviciile publice ale parintilor lor. Domnitorul tarii crea o scoala spre a rasplati meritele slujbasilor tarii (ofiteri superiori, boieri sau mari dregatori), <<ravna si credinta lor>>, procurand fiicelor lor o crestere distinsa, in mod gratuit. De aci si titlul scoalei <<Pensionatul domnesc de fete>> sau cu o titulatura folosita de prima directoare a scolii <<Pennsionat des demoiselles nobles de la Valachie sous la haute protection de son Altesse Serenissime le prince regnant>>. Cererile de primire in pensionat se adreseaza direct “Inaltimei sale Domnului stapanitor a toata Tara Romaneasca Barbu Dimitrie Stirbei”. Admiterea se socotea ca o favoare domneasca.

“Dupa o sedere de numai doi ani in casa doctorului Turnescu, devenita neincapatoare pentru numarul elevelor ce cuprindea acum institutiunea, in Septemvrie 1860 ea se muta in palatul Ghica din strada Serafim. Daramat in 1890, pentru tairerea Bulevardului Carol, palatul fostului domnitor (1834-1842) si caimacam (1856-1858) Alexandru Ghica era o cladire falnica ce ocupa locul (ramas pana azi liber) cuprins, in spatele Statuii Bratianu, intre aripa stanga a spitalului Coltii si aripa dreapta a Ministerului Domeniilor, peste drum de Palatul Sutu.  Era o cladire din 1837, dupa cum se poate ceti pe medalionul de pe fronton.(…) TImp de 30 de ani, Pensionatul ocupa palatul Ghica, care este privit ca locuinta de drept si parca de totdeauna a institutiei. Strada Serafim, care o marginea la apus, incepe a se numi strada Pensionatului, nume ce l-a purtat pana anii trecuti, cand i s-a dat numele de strada Vasile Boerescu.”

Vechiul Pensionat Domnesc de fete se adresa fetelor provenind din familii de elita a caror admitere in pension era o favoare princiara acordata familiei. Dupa organizarea invatamantului din 1864 din vremea lui Cuza, scoala se deschide in mod democratic intregii societati, selectand fetele nu dupa familie, ci dupa merit, prin concurs.

Pana in 1890, Bulevardul Academiei se oprea la actuala Strada Coltei, in spatele statuei Bratianu [ridicata in 1903]. Prelungirea lui [spre vest] insemna taierea unei aripi din localul Scolii Centrale, fostul palat al Domnitorului Alexandru Ghica. Ministerul cumparase  din vreme un intins teren -de 16.800 de metri patrati- fost al familiei lui Alexandru Odobescu, situat pe strada Icoanei, colt cu strada Polona, intre vasta Gradina Ioanid (ulterior parcelata si redusa ca gradina publica la Parcul Ioanid) si Gradina Icoanei.

“Desi cartierul era asa de linistit, Mincu are fericita prevedere de a aseza localul intr-o aristocratica izolare: la 9m departe de strada. In nici un punct cladirea principala nu se atinge de ziduri straine sau de marginea proprietatii. Planul adoptat e acela al palatelor italiene sau al vechilor manastiri: un dreptunghi de cladiri pe ale carui laturi de 50 di de 87m. se insira cancelariile si salile de clasa.  In mijloc: spatiu gol, ocolit de coridoare ce deserves clasele.
Un coridor transversal il imparte in doua. Jumatatea din fata a acestui spatiu e o luminoasa, incantatoare gradina interioara(…) prizoniera intre arcadele de piatra in stil bizantin ale coridoarelor: ca un fel de chiostro plin de verdeata si flori (...) Toate clasele fiind asezate pe marginile exterioare ale dreptunghiului, ferestrele lord au in gradinile mari ale scoalei, pe cand coridorul e inundat de lumina ce se revarsa din gradina interioara.”


In centrul curtii se afla si astazi frasinul centenar plantat in 1890. In muzeul scolii pot fi admirate poze de la inceputul secolului 20 cu copacelul tanar de atunci!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu