luni, 7 martie 2011

Despre Dudesti

Despre Dudeştiul interbelic, Arnold Leinweber, unul dintre locuitorii zonei, îşi aminteşte:
„Cartierul [Dudeşti] în care am locuit era un cartier de oameni modeşti, oameni muncitori şi în care viaţa se desfăşura în mod paşnic. Cum pe vremurile acelea curentul electric încă nu se introdusese în casele oamenilor şi nu existau fiare de călcat electrice ci numai cele cu cărbuni, aceştia trebuiau cumpăraţi de la cei care treceau pe stradă şi strigau „Chiop, chiop, cărbunarul!” Lumea ieşea şi cumpăra aceşti cărbuni, ca şi apa necesară existenţei, care era adusă cu sacalele şi vândută cu găleata. Era adusă de pe Calea Dudeşti, din faţa actualei clădiri a Poştei [Vitan], în jurul căreia se adunau sacalele [Notă: butoi pe un cadru de două sau patru roţi]. În jurul acestui centru de apă trecea primul tramvai electric nr. 19, în Calea Dudeşti, în capul străzii Vitan, de unde pleca spre centru. Străbătea Calea Dudeşti, Calea Văcăreşti, bulevardul Brătianu pe vremea
aceea şi ajungea în bulevardul 1 Mai, la podul Chibrit”

(www.centropa.org, Witness to a jewish century, biografie Arnold Leinweber, septembrie 2004, Bucureşti, intervievator Anca Ciuciu)

Esenţa cartierului Dudeşti de odinioară se afla în singura sinagogă care a  rămas în cartier, sinagoga Credinţa, încă funcţională în 2005. Am întâlnit aici oameni care locuiau toţi în alte zone şi reveneau în fiecare sâmbătă în cartierul copilăriei:  „Ştiţi ce era aici? Astăzi  aţi  văzut câţiva oameni. Sinagoga era plină, până afară şi în stradă, nu era loc... până prin 1954, când au început să plece. Erau oameni credincioşi. Asta e important de ştiut despre acest cartier” (Dl. Herşcu, Bucureşti, 28 mai 2005, intervievator Anca Ciuciu)

Prof. Anca Aurelia Ciuciu, http://www.projekt36.ch/op/Text-Ciuciu_RO_7.pdf

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu