In prundul Dambovitei, intre Curtea Domneasca si Mitropolie se zidise in 1682 o biserica numita de aceea Sf. Nicolaie din Prund. A fost demolata in 1899 deoarece fiind in stare foarte proasta ameninta sa se prabuseasca.
duminică, 13 martie 2011
Biserica Olteni
Biserica Olteni, care s-a zidit şi înfrumuseţat de către enoriaşi şi mahalagii, puind cu chiar mâna lor cărămizile la temelii, zidind şi cărând materialul, atât bărbaţii, cât şi doamnele şi fetele lor; ea se află în Culoarea Albastră, strada Olteni. În clopotniţa acestei biserici, la anul 1821, s-au închis grecii, arnăuţii, ce s-au bătut cu mulţimea oştirei turceşti, când aceasta a venit în Capitală sub Chehaia bei al paşii Silistrii, în ziua asasinării insurgenţilor Bimbaşa Sava, Ghenci aga şi căpitan Mihali, şi când a ţinut măcelul pe stradele Capitalei o zi întreagă, tăindu-se răsculaţii greci şi dându-se răsplată, de un beşlic, de fiecare cap tăiat ce se ducea la Chehaia bei. (În ziua aceea au pierit mulţi din orăşenii români nevinovaţi.)
Această tragică scenă s-a petrecut într-o zi de duminică, la 12 ore, la prânz. Am văzut-o şi eu, autorul broşurei, fiind copil de zece ani.
"Istoria fondarii orasului Bucuresti", Dimitrie Papazoglu,
Cartierul Dudesti
Dramele razboiului, comunismul, exproprierile, emigrarea spre Israel vor destrama specificul zonei evreiesti. Dupa 1985, Dudesti-Vacaresti, aceasta zona pierduta in timp a fost daramata aproape in intregime din cauza ambitiilor arhitecturale ale dictatorului Nicolae Ceausescu. Casa Poporului era inaltata la 100 de metri, iar lungimea noii artere a Victoriei Socialismului masura deja un kilometru lungime, ceea ce nu a fost considerat suficient de impresionant. Asa s-a hotarat extinderea arterei cu inca doi kilometri in linie dreapta pana in preajma Postei Vitan si un bulevard de legatura pana in Piata Muncii. Orasul vechi a fost lovit inca o data prin disparitia strazilor Cauzasi, Vacaresti, Pitagora, Nerva Traian, Theodor Sperantia, Calea Dudesti, Calea Vitan, o parte din Calea Calarasilor si strada Popa Nan. Foarte putine fotografii conserva amintirea acestui spatiu.
(prof. Anca Ciuciu)
sâmbătă, 12 martie 2011
Curtile Ienachita Vacarescu
La inceputul unor lucrari de consolidare de catre actualul proprietar - Loteria Romana- in 2004, fireasca sondare pt descarcare de sarcina arheologica a dat la iveala vestigii uluitoare: pivnite brancovenesti, zidurile de baza a 4 schituri Stretenia concentrice (unicat in gen) incepand din sec.XVI, locuinte din sec.XV-XVI, gropi de provizii, tunel medieval de sec.XVII si aductiune de apa de sec XVI, cladirea principala fiind ea insasi dela cca.1660!
In pivnitele casei au fost gasite in 2004 multe oseminte apartinand lui Bimpasa Sava si cetei lui de arnauti - tradatori si asasini ai lui Tudor Vladimirescu - masacrati de guvernatorul turc (cazat atunci acolo)...care fiind de origine boier Craiovescu turcit, l-a razbunat pe Tudor. (Dan Ghelase)
Prima dată s-au descoperit "fundaţiile paraclisului Întâmpinarea Domnului, demolat în 1892-1893. Ulterior s-au dezvelit alte patru fundaţii de la paraclise diferite, toate suprapuse, cel mai vechi fiind din secolul al XVI-lea", afirmă arh. Dan D. Ionescu. Ceea ce este "rar şi deosebeşte acest sit este succedarea, pe acelaşi loc, a trei biserici cu acelaşi plan, accentuând prestigiul evident al primei biserici. O particularitate a paracliselor, mai puţin a ultimului, este dubla absidă, atât la est, cât şi la vest, aspect mai rar întâlnit în Ţara Românească". Conform Cronicii Cercetărilor Arheologice, campania 2004, poziţia 058 "cele mai vechi complexuri identificate corespund primului orizont de locuire înregistrat în zona Curţii Vechi, după construirea unei fortificaţii, în 1459-1460, de Vlad Ţepeş;
In pivnitele casei au fost gasite in 2004 multe oseminte apartinand lui Bimpasa Sava si cetei lui de arnauti - tradatori si asasini ai lui Tudor Vladimirescu - masacrati de guvernatorul turc (cazat atunci acolo)...care fiind de origine boier Craiovescu turcit, l-a razbunat pe Tudor. (Dan Ghelase)
Prima dată s-au descoperit "fundaţiile paraclisului Întâmpinarea Domnului, demolat în 1892-1893. Ulterior s-au dezvelit alte patru fundaţii de la paraclise diferite, toate suprapuse, cel mai vechi fiind din secolul al XVI-lea", afirmă arh. Dan D. Ionescu. Ceea ce este "rar şi deosebeşte acest sit este succedarea, pe acelaşi loc, a trei biserici cu acelaşi plan, accentuând prestigiul evident al primei biserici. O particularitate a paracliselor, mai puţin a ultimului, este dubla absidă, atât la est, cât şi la vest, aspect mai rar întâlnit în Ţara Românească". Conform Cronicii Cercetărilor Arheologice, campania 2004, poziţia 058 "cele mai vechi complexuri identificate corespund primului orizont de locuire înregistrat în zona Curţii Vechi, după construirea unei fortificaţii, în 1459-1460, de Vlad Ţepeş;
Calea Vacaresti
Calea Vacaresti incepea la Podul Vergului, apoi alcatuia partea de S-V a Pietei Sf. Vineri, aflata in fata bisericii omonime si se oprea la Hanul lui Costica Mandravela (Piata Sudului).
Strada Berzei
Strada Berzei exista deja in 1880. Aici, la nr 2, arhitectul Cezare Dell Debbio construia casele C. Dumitrescu si D. Constantin (1880 si 1883). La nr 7 se ridica casa A. Lesseamna, dupa planurile arhitectului A. Schuckerl. Iar la nr 128, inginerul Ion N. Socolescu a construit atelierul, cu dependinte, al pictorului Stoicescu (1885). Strada a fost marginita cu platani, in portiunea care coboara spre Calea Plevnei. Coroanele acestor arbori se unesc in timpul verii si formeaza un adevarat tunel de umbra si racoare. In primul razboi mondial (1916) cateva bombe cad si pe strada Berzei, nu departe de casele cu nr. 49.
Marti, 4 aprilie 1944, primul bombardament american asupra Bucurestilor a izbit si strada Berzei. O bomba a patruns in subsolul casei situata vis a vis de nr. 47 si a ucis persoanele ce se adapostisera acolo.
(academician Dinu C Giurescu)
Baia Arcului
La sfârsitul secolului al XIX-lea, pe noul bulevard deschis de primarul Pake Protopopescu, la coltul cu strada Arcului, doctorul Erdreich construia „o foarte frumoasa cladire”, in care, timp de mai multe decenii, a functionat „una din baile bune ale orasului nostru”, celebra Baia Arcului. Cladirea a fost demolata in 1986 cu ocazia taierii noii Strazi Armand Calinescu.
Biserica Sf. Ioan-Piata
Biserica Sf. Ioan-Piata, zidită în 1756, se afla atunci la capătul Podului Beilicului.
Bd. Regina Maria
În 1898 se aprobă legarea Bd. Maria de Calea Călăraşilor, prelungire executată între 1906 – 1910.
Scoala Kretzulescu
In anul 1864, la propunerea dr. Nicolae Kretzulescu, ministru al cultelor si instructiunii publice, prin descretul Domnitorului Alexandru Ioan Cuza a fost infiintata prima scoala comerciala publica din Principatele Unite. Din 1903, aceasta a devenit Scoala Superioara Comerciala, primind ulterior (1935) numele intemeietorului ei. Scoala a functionat ca un liceu comercial, iar din 1995 si-a reluat denumirea de Scoala Superioara Comerciala Nicolae Kretzulescu.
Cladirea veche a scolii a fost construita in anul 1890, din initiativa lui E. Protopopescu Pake, primar al capitalei, dar si profesor al scolii.
marți, 8 martie 2011
Chioscul din incinta Manastirii Pantelimon
Chioscul ridicat de Grigore al II-lea Ghica in incinta Manastirii Pantelimon (sec. 18), unde s-a construit mai apoi spitalul Pantelimon. Se pare ca chioscul a dainuit pana prin anii '60, dupa care a fost demolat.
Viile Bucurestiului
Pe Dealul Spirei existau de multa vreme vii, care au ramas pana deunazi [*textul este din 1915]. Spre ele ducea cel putin un drum vechi, "drumul ce ducea la vii", azi Strada Sfintii Apostoli, pomenit inca din sec. 16. Tot prin vii strabatea Drumul Craiovei, ce trecea pe langa Colina Mitropoliei.
(Vintila Mihailescu, 1915)
(Vintila Mihailescu, 1915)
Vechi sate incorporate in oras
Cotroceni, Grozavesti, sunt vechi sate cunoscute inca din sec.16, incorporate ulterior Bucurestilor.
"Insula mai inalta dintre meandrele pe care Dambovita le facea la Elefterie" cuprindea un sat inca din sec.16.
Tot astfel, impadurita terasa a Cotrocenilor, veche mosie boiereasca, avea satul ei (sec 16). Din aceeasi vreme existau, la poalele colinei Cotrocenilor, langa apa Dambovitei, satele Grozavestii (de Sus si de Jos).
[Vintila Mihailescu, 1915]
"Insula mai inalta dintre meandrele pe care Dambovita le facea la Elefterie" cuprindea un sat inca din sec.16.
Tot astfel, impadurita terasa a Cotrocenilor, veche mosie boiereasca, avea satul ei (sec 16). Din aceeasi vreme existau, la poalele colinei Cotrocenilor, langa apa Dambovitei, satele Grozavestii (de Sus si de Jos).
[Vintila Mihailescu, 1915]
luni, 7 martie 2011
Trasarea Bulevardului Nord-Sud
Primul tronson al Bulevardului Piaţa Victoriei - Piaţa Romană a fost tăiat în anul 1895, iar cel următor, între Piaţa Romană şi Strada C.A. Rosetti, în 1906. Lăţimea bulevardului a fost stabilită la 40 m, iar raza pieţei Romane la 50 m.
Intre 1936 si 1943 s-a realizat deschiderea Bulevardului 1848 ce unea Piata Universitatii cu Piata Unirii, impartind Centrul vechi in doua si taind strazile respective, intre care si Calea Mosilor, Baratiei, Lipscanii.
In 1960, axa nord-sud avea sa fie completata prin deschiderea Bulevardului Dimitrie Cantemir.
 |
| Bd. Coltei (actualul Lascar Catargiu) in 1906. |
 |
| Bd. Coltei, 1915 |
 |
| Bd. Coltei, 1917. |
In 1960, axa nord-sud avea sa fie completata prin deschiderea Bulevardului Dimitrie Cantemir.
Despre Dudesti
Despre Dudeştiul interbelic, Arnold Leinweber, unul dintre locuitorii zonei, îşi aminteşte:
„Cartierul [Dudeşti] în care am locuit era un cartier de oameni modeşti, oameni muncitori şi în care viaţa se desfăşura în mod paşnic. Cum pe vremurile acelea curentul electric încă nu se introdusese în casele oamenilor şi nu existau fiare de călcat electrice ci numai cele cu cărbuni, aceştia trebuiau cumpăraţi de la cei care treceau pe stradă şi strigau „Chiop, chiop, cărbunarul!” Lumea ieşea şi cumpăra aceşti cărbuni, ca şi apa necesară existenţei, care era adusă cu sacalele şi vândută cu găleata. Era adusă de pe Calea Dudeşti, din faţa actualei clădiri a Poştei [Vitan], în jurul căreia se adunau sacalele [Notă: butoi pe un cadru de două sau patru roţi]. În jurul acestui centru de apă trecea primul tramvai electric nr. 19, în Calea Dudeşti, în capul străzii Vitan, de unde pleca spre centru. Străbătea Calea Dudeşti, Calea Văcăreşti, bulevardul Brătianu pe vremea
aceea şi ajungea în bulevardul 1 Mai, la podul Chibrit”
(www.centropa.org, Witness to a jewish century, biografie Arnold Leinweber, septembrie 2004, Bucureşti, intervievator Anca Ciuciu)
Esenţa cartierului Dudeşti de odinioară se afla în singura sinagogă care a rămas în cartier, sinagoga Credinţa, încă funcţională în 2005. Am întâlnit aici oameni care locuiau toţi în alte zone şi reveneau în fiecare sâmbătă în cartierul copilăriei: „Ştiţi ce era aici? Astăzi aţi văzut câţiva oameni. Sinagoga era plină, până afară şi în stradă, nu era loc... până prin 1954, când au început să plece. Erau oameni credincioşi. Asta e important de ştiut despre acest cartier” (Dl. Herşcu, Bucureşti, 28 mai 2005, intervievator Anca Ciuciu)
Prof. Anca Aurelia Ciuciu, http://www.projekt36.ch/op/Text-Ciuciu_RO_7.pdf
„Cartierul [Dudeşti] în care am locuit era un cartier de oameni modeşti, oameni muncitori şi în care viaţa se desfăşura în mod paşnic. Cum pe vremurile acelea curentul electric încă nu se introdusese în casele oamenilor şi nu existau fiare de călcat electrice ci numai cele cu cărbuni, aceştia trebuiau cumpăraţi de la cei care treceau pe stradă şi strigau „Chiop, chiop, cărbunarul!” Lumea ieşea şi cumpăra aceşti cărbuni, ca şi apa necesară existenţei, care era adusă cu sacalele şi vândută cu găleata. Era adusă de pe Calea Dudeşti, din faţa actualei clădiri a Poştei [Vitan], în jurul căreia se adunau sacalele [Notă: butoi pe un cadru de două sau patru roţi]. În jurul acestui centru de apă trecea primul tramvai electric nr. 19, în Calea Dudeşti, în capul străzii Vitan, de unde pleca spre centru. Străbătea Calea Dudeşti, Calea Văcăreşti, bulevardul Brătianu pe vremea
aceea şi ajungea în bulevardul 1 Mai, la podul Chibrit”
(www.centropa.org, Witness to a jewish century, biografie Arnold Leinweber, septembrie 2004, Bucureşti, intervievator Anca Ciuciu)
Esenţa cartierului Dudeşti de odinioară se afla în singura sinagogă care a rămas în cartier, sinagoga Credinţa, încă funcţională în 2005. Am întâlnit aici oameni care locuiau toţi în alte zone şi reveneau în fiecare sâmbătă în cartierul copilăriei: „Ştiţi ce era aici? Astăzi aţi văzut câţiva oameni. Sinagoga era plină, până afară şi în stradă, nu era loc... până prin 1954, când au început să plece. Erau oameni credincioşi. Asta e important de ştiut despre acest cartier” (Dl. Herşcu, Bucureşti, 28 mai 2005, intervievator Anca Ciuciu)
Prof. Anca Aurelia Ciuciu, http://www.projekt36.ch/op/Text-Ciuciu_RO_7.pdf
duminică, 6 martie 2011
Evreii bucuresteni
"(Evreii) se impun şi într-o serie de meserii noi: tinichigerie (în 1884 existau 41 de tinichigii evrei şi 80 de firme), alămărie, fierărie (secolul al XIX-lea suferă de „moda” fierului şi fontei folosite la alcătuirea de balcoane, garduri, marchize, obloane de prăvălii etc.). Pe plan urbanistic se remarcă înlocuirea generală, la case şi biserici
deopotrivă, a acoperişurilor de şindrilă cu cele metalice, din foaie de fier şi zinc. Această operaţiune grea şi riscantă era efectuată tot de meseriaşi evrei."
Prof. Anca Aurelia Ciuciu,
http://www.projekt36.ch/op/Text-Ciuciu_RO_7.pdf
deopotrivă, a acoperişurilor de şindrilă cu cele metalice, din foaie de fier şi zinc. Această operaţiune grea şi riscantă era efectuată tot de meseriaşi evrei."
Prof. Anca Aurelia Ciuciu,
http://www.projekt36.ch/op/Text-Ciuciu_RO_7.pdf
sâmbătă, 5 martie 2011
In Mahalaua Sf Gheorghe Vechi...
Ulicioara Caldararilor, Ulita de la casele Baratilor care e totuna cu “ulita unde se frange fierul”, Ulita Boiangiilor, a Lacatusilor care mai purta numele de “Ulita din dosul Casei Baratilor”, Ulita Barbierilor, a Margelarilor, a Abagiilor, a Saidacarilor, mesteri argintari care brodau cu fireturi odoarele bisericesti.
joi, 3 martie 2011
Facultatea de Stiinte
Pe Splaiul Independentei 91-95 se afla Institutul de Fiziologie si Morfologie, fost Facultatea de Stiinte -cum sta scris pe frontispiciu.
Arhitect: Henry Baron de Susskind, care a construit si Casa Pompiliu Eliad de peste drum de Cheiul Dambovitei, la coltul cu Strada B.P.Hasdeu.
Arhitectul baron Henry de Susskind.
Arhitect: Henry Baron de Susskind, care a construit si Casa Pompiliu Eliad de peste drum de Cheiul Dambovitei, la coltul cu Strada B.P.Hasdeu.
Arhitectul baron Henry de Susskind.
Nascut in 15 dec 1868, in Austria, a fost ginerele generalului Petre Vasiliu Nasturel, casatorit cu fiica sa Pauline (casatoriti in 1895 la Bucuresti). Generalul face parte din vechea familie boiereasca a lui Udriste Nasturel Herescu, a carui sora, Elina, a fost sotia Domnitorului Matei Basarab. Arhitectul austriac Henry de Susskind a primit cetatenia romana in 1902, prin Diploma Regala a Regelui Carol I.
Intre casele construite in Bucuresti:
Casa in care a locuit insusi, pe Strada Tunsului, azi Ecaterina Teodoroiu (in 1908);
Strada Spatarului 54, casa doctorului Mirinescu;
Casa Pompiliu Eliade, pe Cheiul Dambovitei;
Casa Scarlat Lahovary, Dorobanti colt cu Grigore Alexandrescu
Case in Sinaia, in perioada de dezvoltare a statiunii din vremea Regelui Carol I.
(sursa: Victoria Dragu Dimitriu, Povesti ale Doamnelor din Bucuresti, ed.Vremea Bucuresti 2008, pag.260)
Case in Sinaia, in perioada de dezvoltare a statiunii din vremea Regelui Carol I.
(sursa: Victoria Dragu Dimitriu, Povesti ale Doamnelor din Bucuresti, ed.Vremea Bucuresti 2008, pag.260)
Scoala Centrala
“Scoala aceasta nu se deschidea marelui public; ea nu avea
caracterul democratic al scoalelor din ziua de azi; bursele
(<<stipendiile>>) nu se acodau meritului individual al copiilor, ci
pentru serviciile publice ale parintilor lor. Domnitorul tarii crea o scoala
spre a rasplati meritele slujbasilor tarii (ofiteri superiori, boieri sau mari
dregatori), <<ravna si credinta lor>>, procurand fiicelor lor o
crestere distinsa, in mod gratuit. De aci si titlul scoalei <<Pensionatul
domnesc de fete>> sau cu o titulatura folosita de prima directoare a
scolii <<Pennsionat des demoiselles nobles de la Valachie sous la haute
protection de son Altesse Serenissime le prince regnant>>. Cererile de
primire in pensionat se adreseaza direct “Inaltimei sale Domnului stapanitor a
toata Tara Romaneasca Barbu Dimitrie Stirbei”. Admiterea se socotea ca o
favoare domneasca.
“Dupa o sedere de numai doi ani in casa doctorului Turnescu,
devenita neincapatoare pentru numarul elevelor ce cuprindea acum institutiunea,
in Septemvrie 1860 ea se muta in palatul Ghica din strada Serafim. Daramat in
1890, pentru tairerea Bulevardului Carol, palatul fostului domnitor (1834-1842)
si caimacam (1856-1858) Alexandru Ghica era o cladire falnica ce ocupa locul
(ramas pana azi liber) cuprins, in spatele Statuii Bratianu, intre aripa stanga
a spitalului Coltii si aripa dreapta a Ministerului Domeniilor, peste drum de
Palatul Sutu. Era o cladire din 1837,
dupa cum se poate ceti pe medalionul de pe fronton.(…) TImp de 30 de ani,
Pensionatul ocupa palatul Ghica, care este privit ca locuinta de drept si
parca de totdeauna a institutiei. Strada Serafim, care o marginea la apus,
incepe a se numi strada Pensionatului, nume ce l-a purtat pana anii trecuti,
cand i s-a dat numele de strada Vasile Boerescu.”
Vechiul Pensionat Domnesc de fete se adresa fetelor provenind din
familii de elita a caror admitere in pension era o favoare princiara acordata
familiei. Dupa organizarea invatamantului din 1864 din vremea lui Cuza, scoala
se deschide in mod democratic intregii societati, selectand fetele nu dupa
familie, ci dupa merit, prin concurs.
Pana in 1890, Bulevardul Academiei se oprea la actuala Strada
Coltei, in spatele statuei Bratianu [ridicata in 1903]. Prelungirea lui [spre
vest] insemna taierea unei aripi din localul Scolii Centrale, fostul palat al
Domnitorului Alexandru Ghica. Ministerul cumparase din vreme un intins teren -de 16.800 de metri
patrati- fost al familiei lui Alexandru Odobescu, situat pe strada Icoanei,
colt cu strada Polona, intre vasta Gradina Ioanid (ulterior parcelata si redusa
ca gradina publica la Parcul Ioanid) si Gradina Icoanei.
“Desi cartierul era asa de linistit, Mincu are fericita prevedere
de a aseza localul intr-o aristocratica izolare: la 9m departe de strada. In
nici un punct cladirea principala nu se atinge de ziduri straine sau de marginea
proprietatii. Planul adoptat e acela al palatelor italiene sau al vechilor
manastiri: un dreptunghi de cladiri pe ale carui laturi de 50 di de 87m. se
insira cancelariile si salile de clasa.
In mijloc: spatiu gol, ocolit de coridoare ce deserves clasele.
Un coridor transversal il imparte in doua. Jumatatea din fata a
acestui spatiu e o luminoasa, incantatoare gradina interioara(…) prizoniera
intre arcadele de piatra in stil bizantin ale coridoarelor: ca un fel de
chiostro plin de verdeata si flori (...) Toate clasele fiind asezate pe
marginile exterioare ale dreptunghiului, ferestrele lord au in gradinile mari
ale scoalei, pe cand coridorul e inundat de lumina ce se revarsa din gradina
interioara.”
In centrul curtii se afla si astazi frasinul centenar plantat in 1890. In muzeul scolii pot fi admirate poze de la inceputul secolului 20 cu copacelul tanar de atunci!
Regele Carol
La venirea sa in tara, tanarul Carol a fost nevoit sa calatoreasca incognito sub numele de Karl Hettingen, cu trenul pe ruta Dusseldorf-Bonn-Freiburg-Zurich-Viena-Budapesta, datorita conflictului care exista intre tara sa si Imperiul Austriac. Dupa ce a pasit pe teritoriul tarii, punand prima data piciorul pe pamant romanesc la Drobeta Turnu Severin, Bratianu l-a insotit mai departe cu trasura pana la Podul Mogosoaiei. Traseul prin tara, de la Drobeta Turnu Severin pana la Bucuresti, a cuprins orasele Horezu, Ramnicu Valcea, Curtea de Arges, Campulung si Targoviste, vechiul drum al tarii, pastrat mai tarziu in memorie drept "Drumul lui Carol".
Stiati ca…coroana Regelui Carol I era confecţionată la ordinul lui Carol I dintr-un tun capturat de la turci la Plevna, în 1877?
Stiati ca…coroana Regelui Carol I era confecţionată la ordinul lui Carol I dintr-un tun capturat de la turci la Plevna, în 1877?
marți, 1 martie 2011
Ion Heliade Radulescu
Ion Heliade Radulescu
- initiatorul Societatii Literare (1827)
- conduce prima gazeta in limba romana (Curierul Romanesc, 1829)
- intre fondatorii Societatii Filarmonice (1833)
- implicat in evenimentele de la 1848 (redactarea Proclamatiei de la Izlaz, membru in Guvernul Provizoriu)
- predecesor si presedinte al Academiei Romane (fondata 1866).
Statuia lui Ion Heliade Radulescu a fost realizata de sculptorul Ettore Ferrari si a fost dezvelita in Piata Universitatii in 21 nov1880, la doar noua ani de la moartea sa.
- initiatorul Societatii Literare (1827)
- conduce prima gazeta in limba romana (Curierul Romanesc, 1829)
- intre fondatorii Societatii Filarmonice (1833)
- implicat in evenimentele de la 1848 (redactarea Proclamatiei de la Izlaz, membru in Guvernul Provizoriu)
- predecesor si presedinte al Academiei Romane (fondata 1866).
Statuia lui Ion Heliade Radulescu a fost realizata de sculptorul Ettore Ferrari si a fost dezvelita in Piata Universitatii in 21 nov1880, la doar noua ani de la moartea sa.
Canalizarea si rectificarea Dambovitei
,,Bucureştenii mai bătrâni îşi aduc aminte, de pildă, că la spatele Poliţiei curgea Dâmboviţa, şi acolo, în str. Belvedere, era vadul sacagiilor (unde este judecătoria)’’ – scria Henri Stahl în 1935
Intre 1880-1886 s-a realizat rectificarea si adancirea albiei Dambovitei, prima lucrare edilitara de mari proportii.
2 noiembrie1880: Se inaugurează lucrările de canalizare şi rectificare a Dîmboviţei. Solemnitatea a avut loc lîngă un pavilion special amenajat la podul de fier de pe Calea Văcăreşti, lîngă "fîntîna apelor", în prezenţa domnitorului, a primarului general D. Cariagdi şi a altor oficialităţi. Carol I a ridicat prima lopată de pămînt cu o cazma specială, cu limba de argint şi coada de abanos şi argint. Pe limba cazmalei era scris: "Cazma întrebuinţată la începerea lucrărilor Dîmboviţei în ziua de 2 noiembrie 1880, sub domnia lui Carol I". Lucrările, încredinţate antreprenorului francez A. Boisquerin, efectuate între Grozăveşti şi Vitan, vor dura pînă în 1886, deşi încheierea lor era prevăzută pentru 1882. Albia va fi adîncită cu pînă la 6 m în amonte, amenajîndu-sedouă căderi de apă, la Grozăveşti şi la Vitan. Planurile fuseseră întocmite de arhitectul Grigore Cerchez. Prima etapă a lucrărilor se va încheia în 4 ani, odată cu adîncirea albiei realizîndu-setaluzarea malurilor şi rectificarea cursului: vor dispărea ostroavele, coturile numeroase, inclusiv marea buclă dintre Mihai Vodă şi Piaţa Senatului. Ca urmare, cîteva construcţii de pe stînga rîului vor ajunge pe dreapta acestuia (Biserica Sfîntul Spiridon Vechi). Vor fi construite mai multe poduri; în 1889 erau 7 poduri de piatră şi 5 de fier.
(Ionescu Şt.-Dezv., 88; Vasilescu-Cura, 216; Potra I, 181, 252; Bacalbaşa II, 76;Georgescu-Probleme, 143; Berindei-Buc., 232; Giurescu, 139)
http://atelier.liternet.ro/articol/5130/Gheorghe-Parusi/Cronologia-Bucurestilor.html
(Ionescu Şt.-Dezv., 88; Vasilescu-Cura, 216; Potra I, 181, 252; Bacalbaşa II, 76;Georgescu-Probleme, 143; Berindei-Buc., 232; Giurescu, 139)
http://atelier.liternet.ro/articol/5130/Gheorghe-Parusi/Cronologia-Bucurestilor.html
Academia Domneasca de la Sf Sava
La Academia Domneasca creata in 1688, reorganizata de Brancoveanu, Ipsilanti si Caragea, se preda in limbi clasice, greaca si latina, la fel ca si in alte scoli europene de pana in sec.18. Chiliile de la Sf. Sava au gazduit timp de un veac si jumatate, pana in 1864 invatamantul din Tara Romaneasca.
Dupa infiintarea in 1818 a Scolii Romanesti de catre Gheorghe Lazar a devenit “Academia cu stiinte chiar in limba romaneasca”.
Statuile de la Universitate
Statuia lui Mihai Viteazu 1874 (sculptor Carrière Belleuse);
Statuia lui Ion Heliade Radulescu 1880 (Ettore Ferrari);
Statuia lui Gheorghe Lazar 1886 (Ion Georgescu);
Statuia lui Spiru Haret 1935 (Ion Jalea);
Mica piata din fata statuii lui Mihai Viteazu a fost locul de sarbatorire al tuturor evenimentelor speciale si momentelor istorice.
In 1878, cand s-a organizat intrarea solemna a trupelor romane in Bucuresti dupa castigarea Razboiului de Independenta, Principele Carol a depus o coroana de flori la statuia lui Mihai Viteazu.
egina
În noiembrie 1918 familia regală se întoarcea la Bucureşti, de la Iaşi, în timp ce la Alba Iulia fusese proclamată unirea Ardealului cu România. Regele Ferdinand şi regina Maria, însoţiţi de generalul Berthelot şi alţii sunt primiţi cu pâine şi sare la intrarea în oraş şi parcurg călare drumul de la nou ridicatul Arc de Triumf până la statuia lui Mihai Vodă unde primesc defilarea trupelor. (Radu Olteanu, Art Historia)
Statuia lui Ion Heliade Radulescu 1880 (Ettore Ferrari);
Statuia lui Gheorghe Lazar 1886 (Ion Georgescu);
Statuia lui Spiru Haret 1935 (Ion Jalea);
Mica piata din fata statuii lui Mihai Viteazu a fost locul de sarbatorire al tuturor evenimentelor speciale si momentelor istorice.
In 1878, cand s-a organizat intrarea solemna a trupelor romane in Bucuresti dupa castigarea Razboiului de Independenta, Principele Carol a depus o coroana de flori la statuia lui Mihai Viteazu.
În noiembrie 1918 familia regală se întoarcea la Bucureşti, de la Iaşi, în timp ce la Alba Iulia fusese proclamată unirea Ardealului cu România. Regele Ferdinand şi regina Maria, însoţiţi de generalul Berthelot şi alţii sunt primiţi cu pâine şi sare la intrarea în oraş şi parcurg călare drumul de la nou ridicatul Arc de Triumf până la statuia lui Mihai Vodă unde primesc defilarea trupelor. (Radu Olteanu, Art Historia)
De Ziua Nationala,10 mai, aici primea Regele Carol defilarea trupelor militare, insotit de membrii familiei, ai guvernului, si de corpul diplomatilor acreditati.
Ion Heliade Radulescu
- initiatorul Societatii Literare (1827)
- conduce prima gazeta in limba romana (Curierul Romanesc, 1829)
- intre fondatorii Societatii Filarmonice (1833)
- implicat in evenimentele de la 1848 (redactarea Proclamatiei de la Izlaz, membru in Guvernul Provizoriu)
- predecesor si presedinte al Academiei Romane (fondata 1866).
Statuia lui Ion Heliade Radulescu a fost realizata de sculptorul Ettore Ferrari si a fost dezvelita in Piata Universitatii in 1880, la doar noua ani de la moartea sa. Statuia poarta urmatoarea inscriptie: "Lui Jon Heliade Radulescu. Romanii recunoscatori 1802 - 1872. Targoviste - Bucuresti. Intr-o viata de 70 ani lucra cu mintea, cu pana, cu vorba la cultura si inaltarea poporului romanesc MDCCCXXIX. "
Gh. Lazar a fost promotorul si intemeietorul invatamantului in limba romana, intr-o vreme in care invatamantul se desfasura in limba greaca, si cand existau oameni care pretindeau ca limba romana este prea saraca pentru a exprima adevarurile stiintei.
Gh. Lazar a obtinut aprobarea pentru infiintarea scolii romanesti in 1818, incepandu-si activitatea la Sf. Sava; astfel au avut acces la invatatura intr-o limba accesibila copiii oamenilor din popor, copii de pravaliasi, de mici meseriasi, de targoveti. Copii boierilor frecventau in continuare scoala greceasca.
Statuia lui Spiru Haret este executată de Ion Jalea din marmură de Carrara. A fost dezvelită în 1935.
Ion Heliade Radulescu
- initiatorul Societatii Literare (1827)
- conduce prima gazeta in limba romana (Curierul Romanesc, 1829)
- intre fondatorii Societatii Filarmonice (1833)
- implicat in evenimentele de la 1848 (redactarea Proclamatiei de la Izlaz, membru in Guvernul Provizoriu)
- predecesor si presedinte al Academiei Romane (fondata 1866).
Statuia lui Ion Heliade Radulescu a fost realizata de sculptorul Ettore Ferrari si a fost dezvelita in Piata Universitatii in 1880, la doar noua ani de la moartea sa. Statuia poarta urmatoarea inscriptie: "Lui Jon Heliade Radulescu. Romanii recunoscatori 1802 - 1872. Targoviste - Bucuresti. Intr-o viata de 70 ani lucra cu mintea, cu pana, cu vorba la cultura si inaltarea poporului romanesc MDCCCXXIX. "
Gh. Lazar a fost promotorul si intemeietorul invatamantului in limba romana, intr-o vreme in care invatamantul se desfasura in limba greaca, si cand existau oameni care pretindeau ca limba romana este prea saraca pentru a exprima adevarurile stiintei.
Gh. Lazar a obtinut aprobarea pentru infiintarea scolii romanesti in 1818, incepandu-si activitatea la Sf. Sava; astfel au avut acces la invatatura intr-o limba accesibila copiii oamenilor din popor, copii de pravaliasi, de mici meseriasi, de targoveti. Copii boierilor frecventau in continuare scoala greceasca.
Statuia lui Spiru Haret este executată de Ion Jalea din marmură de Carrara. A fost dezvelită în 1935.
Palate boieresti
Palatul Golescu, construit intre anii 1812-1815 in stil neoclasic.
Palatul Ghica-Tei ridicat in 1822 in stil neoclasic.
Palatul Stirbey, construit in stil neoclasic intre 1833-1835, dupa planurile arh. Francez Michel Sanjouand, primul arh. Francez care a lucrat la Bucuresti la mijlocul sec. XIX si a carui opera ni s-a pastrat. Palatul a fost modificat in 1881 prin ridicarea unui al doilea etaj deasupra corpului central decrosat, cu cariatide, si a turnului de pe latura de nord-est.
Palatul Sutu, construit intre 1833-1835 (de postelnicul Costache Sutu pe terenul adus zester de sotia sa ); arhitectii austrieci Veit si Schwink – constructie in stil neogotic, dupa gustul romantic al epocii; Grigore Sutu a comandat sculptorului Karl Storck decorarea interioara: pictarea tavanelor, realizara scarii de acces la etaj; tot el a facut medalionul care o reprezinta pe Irina Sutu.
Casa Scarlat Kretulescu (azi Muzeul Literaturii Romane); casa veche din 1839 este reamenajata in stil neoclasic de catre inginerul Rudolf Arthur Borroczyn in 1863.
Palatul Sturdza, ridicat de Grigore Sturdza (arh. german Iulius Reinicke intre 1898-1901).
Palatul Kretulescu (1902-1904, stil Renastere Franceza, arhitect Petre Antonescu).
Palatul Ghica-Tei ridicat in 1822 in stil neoclasic.
Palatul Stirbey, construit in stil neoclasic intre 1833-1835, dupa planurile arh. Francez Michel Sanjouand, primul arh. Francez care a lucrat la Bucuresti la mijlocul sec. XIX si a carui opera ni s-a pastrat. Palatul a fost modificat in 1881 prin ridicarea unui al doilea etaj deasupra corpului central decrosat, cu cariatide, si a turnului de pe latura de nord-est.
Palatul Sutu, construit intre 1833-1835 (de postelnicul Costache Sutu pe terenul adus zester de sotia sa ); arhitectii austrieci Veit si Schwink – constructie in stil neogotic, dupa gustul romantic al epocii; Grigore Sutu a comandat sculptorului Karl Storck decorarea interioara: pictarea tavanelor, realizara scarii de acces la etaj; tot el a facut medalionul care o reprezinta pe Irina Sutu.
Casa Scarlat Kretulescu (azi Muzeul Literaturii Romane); casa veche din 1839 este reamenajata in stil neoclasic de catre inginerul Rudolf Arthur Borroczyn in 1863.
Palatul Sturdza, ridicat de Grigore Sturdza (arh. german Iulius Reinicke intre 1898-1901).
Palatul Kretulescu (1902-1904, stil Renastere Franceza, arhitect Petre Antonescu).
Arhitecti francezi in Regat
Michel Sanjouard (Palatul Stirbei 1833-1835)
Albert Galleron (Banca Nationala; Ateneul 1886-1889;)
Paul Gottereau (Palatul Regal; Fundatia Universitara Carol I 1891-1895; Palatul CEC 1896-1900; Palatul Cotroceni 1893-1895;)
Louis Pierre Blanc –elvetian- (Ministerul Agriculturii si Domeniilor 1894-1896; Curtea de Conturi 1898; Palatul Facultatii de Medicina 1900-1902; Institutul de bacteriologie Victor Babes;)
Albert Ballu (Palatul de Justitie 1890-1895;)
Biserica Sf Gheorghe Vechi
Vornicul Necula, sfetnic al lui Petru Voda cel Tanar ridica o biserica la Sf. Gheorghe Vechi. Nu se stie cu precizie daca pe locul unui lacas mai vechi, dar aproape sigur. Istoricii admit ca an al ctitoriei 1562.
Dupa ce s-a mutat capitala de la Targoviste la Bucuresti aici a fost timp de 30 de ani sediul Mitropoliei Tarii Romanesti.
Pe lângă biserica Sfântul Gheorghe Vechide la începutul Căii Moşilor a funcţionat cea mai veche şcoală cunoscută a Bucurestilor, atestată din 1563 dar probabil chiar mai veche. Aici se invatau scrisul si cititul in limba slavona.
Pe lângă biserica Sfântul Gheorghe Vechide la începutul Căii Moşilor a funcţionat cea mai veche şcoală cunoscută a Bucurestilor, atestată din 1563 dar probabil chiar mai veche. Aici se invatau scrisul si cititul in limba slavona.
Monumentul Pompierilor din Dealul Spirii
“In fata Arsenalului se formeaza o piata unde se inalta un piedestal de piatra deasupra caruia Gloria suna din trompeta pe care o tine in mana, in timp ce cu cealalta mana sustine un soldat murind. Acest soldat este unul din pompierii care au sustinut in 1848 pe acest platou din Dealul Spirii o lupta eroica contra turcilor. Nu erau decat in jur de 500 de oameni, contra a 9000 de turci. Dupa o lupta indarjita survenita ca urmare a unei neintelegeri au fost obligati sa se retraga, dar amintirea acestei lupte unice unde curajul soldatilor romani a fost intr-adevar extraordinar a fost perpetuata prin acest monument. “(F. Dame)
Eroii pompieri cazuti in aceasta lupta la 13 septembrie 1848 au fost inmormantati la biserica Sfantu Gheorghe din Calea Plevnei, tocmai construita in 1838.
luni, 28 februarie 2011
Campia Filaretului
Pe campul de la Filaret s-au adunat in 1843 tinerii revolutionari Nicolae Balcescu, Alexandru G. Golescu, Ion Ghica si maiorul Christian Tell pentru a intemeia prin juramant societatea politica secreta Fratia. Scopul Fratiei era reforma statului si a societatii intr-un sens liberal, democratic.
Uzina de gaz Filaret
Uzina de Gaz Filaret, inaugurată la 31 octombrie 1871, a asigurat introducerea sistemului de iluminat stradal, prin intermediul felinarelor cu gaz aerian (785 de felinare în 1871). În 1880, uzina devine „Compagnie du gaz de Bucarest“, care în 1906 se transformă în „Societatea generală de gaz şi electricitate din Bucureşti“ funcţionând astfel până în anul 1946. Uzina termoelectrică de la Filaret, dată în exploatare în septembrie 1908, avea instalate motoare Diesel de 675 CP, cele mai puternice grupuri de acest fel, din Europa epocii, care lucrau într-o centrală electrică.
Tot pe Dealul Filaret, au mai fost construite: Fabrica de chibrituri, Monetăria Naţională şi Fabrica de Timbre.
Universitatea
Construita intre 1857 (cand i s-a pus piatra de temelie) pana in 1863 (desi amenajarile interioare s-au finalizat in 1869) pe locul Academiei de la Sf. Sava, prima scoala superioara din Bucuresti creata in 1688 in vremea lui Serban Cantacuzino. Academia purta numele Bisericii Sf Sava in chiliile careia a functionat.
Universitatea a adapostit, inainte ca acestea sa se mute in localuri proprii, mai multe institutii de cultura: Academia (care s-a mutat in 1892 in fosta casa Filipescu, pe Calea Victoriei), Pinacoteca (care s-a mutat la Ateneu (dupa constructia acestuia in 1886), Muzeul de Antichitati (aici a stat Tezaurul de la Pietroasa, furat in 1875), Biblioteca Centrala si Senatul (Senatul a ramas pana in 1920);
In 1852, cand a fost desenat planul orasului de catre Borroczin, actualul bulevard intre Universitate (cladirea careia, evident, nu aparuse inca) si Calea Victoriei nu exista. De-abia in 1856 s-a deschis prima spartura, pornindu-se din ulita Coltei numai pana la Podul Mogosoaia de atunci, in fata Bisericii Sarindarului.
In 1869 a fost demolata Biserica Sf Sava, iar chiliile inca de mai inainte.
Ateneul
Ateneul a fost terminat intre 1886 si 1888, pe o fundatie a unui manej de circ, cu banii doctorului Constantin Esarcu, ai Societatii Literare si prin subscriptie publica ("Dati un leu pentru Ateneu!"). Anterior, Ateneul functionase in casa Costache Ghica de langa Cismigiu.
Arhitectul Albert Galleron, care a construit Ateneul, a fost unul din primii arhitecti francezi care au activat in Regat (Paul Gottereau).
____________________________
Constantin Esarcu a fost licentiat in stiinte naturale la Sorbona (1859). A fost unul din cei mai ferventi initiatori si sustinatori ai actiunilor culturale ale epocii, contribuind la infiintarea mai multor societati (Societatea Ateneul Roman 1865, Societatea Filarmonica 1868). Constantin Esarcu si-a lasat intreaga sa avere Ateneului Roman.
In perioada cat a fost agent diplomatic la Roma a facut publice numeroase documente, din arhivele oraselor Venetia, Milano, Florenta sau Roma, referitoare la istoria romanilor.
Arhitectul Albert Galleron, care a construit Ateneul, a fost unul din primii arhitecti francezi care au activat in Regat (Paul Gottereau).
____________________________
Constantin Esarcu a fost licentiat in stiinte naturale la Sorbona (1859). A fost unul din cei mai ferventi initiatori si sustinatori ai actiunilor culturale ale epocii, contribuind la infiintarea mai multor societati (Societatea Ateneul Roman 1865, Societatea Filarmonica 1868). Constantin Esarcu si-a lasat intreaga sa avere Ateneului Roman.
In perioada cat a fost agent diplomatic la Roma a facut publice numeroase documente, din arhivele oraselor Venetia, Milano, Florenta sau Roma, referitoare la istoria romanilor.
Gradina Episcopiei
Mihail Cantacuzino a construit o biserica, terminata prin 1774, pe locul unde existase o intinsa livada a Vacarestilor, mostenit de el dupa moartea sotiei sale Elena Vacarescu. Era pe locul gradinii din fata Ateneului de astazi.
Mihail Cantacuzino mai construise si Biserica Coltea.
Biserica a decazut in timp si a fost demolata in 1864. Pe locul ei s-a amenajat in 1872 Gradina Episcopiei.
Mihail Cantacuzino mai construise si Biserica Coltea.
Biserica a decazut in timp si a fost demolata in 1864. Pe locul ei s-a amenajat in 1872 Gradina Episcopiei.
duminică, 27 februarie 2011
Transformarea Bucurestilor la sfarsit de secol 19
"Odihnitoarele case boieresti cu imensele lor gradini, se parceleaza; cladirile istorice se rad, fara ca macar o fotografie sa le pastreze amintirea; dealurile se taie, Dambovita se astupa, bisericile se ingroapa strivite de casele de raport: cartere intregi cad victima tarnacopului. Cu mahnire asistam la disparitia totala a stilului romanesc. Oricat ar fi fost inca lipsit de maturitate, daca s-ar fi pastrat, Bucurestii ar fi ajuns sa aiba un caracter propriu, pitoresc, ar fi devenit un fel de Nurenberg; am preferat sa ne modernizam, banalizandu-ne, maimutarind Apusul".
(Henri Stahl)
(Henri Stahl)
Fabrica de bere Bragadiru
In 1883, Dumitru Marinescu Bragadiru cumpără de la familia Laptev 70.000 metri pătraţi de teren pe Calea Rahovei, la care mai adaugă alte case şi terenuri din jur, ajungând la o proprietate de 100.000 de metri pătraţi. Începe construcţia fabricii de bere în 1884, fiind a treia în Bucureşti după cea a lui Erhard Luther (1869), devenită ulterior Griviţa, şi a lui Carol H. Oppler (1870), astăzi dispărută. La începutul secolului al XX-lea ajunge la o producţie de 3.126.528 litri, faţă de 2.422.950 a Fabricii Luther sau 1.896.580 a Fabricii Oppler.
„Fondată în 1 aprilie 1895, cu un capital fix de două milioane, are maşini cu abur de 120 de cai-putere. Lucrează cu orz şi orzoaică din ţară şi hamei din Boiemia (Saaz), producând zilnic 12.000 litri de bere. Are 60 de lucrători”, se arată în situaţia din 1901.
„Fondată în 1 aprilie 1895, cu un capital fix de două milioane, are maşini cu abur de 120 de cai-putere. Lucrează cu orz şi orzoaică din ţară şi hamei din Boiemia (Saaz), producând zilnic 12.000 litri de bere. Are 60 de lucrători”, se arată în situaţia din 1901.
Graiul vorbit in mahalaua Lucaci
Cat de limpede si de bogata va fi sunat romaneasca pa care o vorbeau acesti "patentari ot Lucaciu", contemporani cu Anton Pann, daca, 50 de ani mai tarziu, Ion Slavici isi aminteste cum Mihai Eminescu, preocupat de problemele limbii literare, opera aceste fine distinctii:
"Dupa parerea lui, cea mai dulce si mai bogata in sunete era rostirea moldoveneasca. Ea insa nu poate sa fie reprodusa prin literele pe care le avem. El staruia dar pentru rostirea bucuresteana si indeosebi pentru cea din mahalaua Lucacilor, care e mai simpla si poate sa fie fixata cu destula preciziune"
Trebuie sa fi haladuit indelung Eminescu prin mahalaua Lucacilor (...) pentru a fi prins si a fi pastrat in urechi limba vorbita aici.
(Victoria Dragu Dimitriu, Doamne si Domni la Raspantii Bucurestene, pag.47)
sâmbătă, 26 februarie 2011
Muzeul Antipa
Palatul Muzeului de Stiinte Naturale “Grigore Antipa” a fost inaugurat la 24 mai 1908. In proiectul initial cladirea avea un etaj mai mult la care s-a renuntat din lipsa de fonduri. Pe fronton exista lucrarea “Zoologia” a sculptorului Dimitrie Paciurea care s-a distrus la cutremurul din 1940.
A fost prima cladire construita de la inceput cu destinatia de muzeu. De aceea, la inceput nu i se spunea Muzeul de Zoologie sau de Istorie Naturala, i se spunea simplu “Muzeul”. Era o mandrie a Capitalei, la care erau condusi toti oaspetii straini aflati in vizita in Bucuresti.
Tezaurul de la Pietroasa
In 1842, "Closca cu puii de aur" a fost depusa la Muzeul care functiona in cladirea Colegiului "Sf. Sava" din Bucuresti. Alexandru Odobescu, pe atunci consilier de stat, a reusit sa prezinte tezaurul la "Expozitia Universala de la Paris" in 1867. Aici colectia a fost considerata una dintre cele mai frumoase piese ale expozitiei fiind apreciata de somitatile vremii. "Closca cu puii de aur" trecea drept cel mai valoros tezaur din lume (Tutankamon inca nu fusese descoperit).
La sfârşitul lunii noiembrie a anului 1875, într-o noapte în care îngrijitorii Muzeului de Antichităţi, aflat pe atunci în clădirea Universităţii, au uitat să închidă vitrina şi să o transforme în seif, tezaurul a fost furat. Ulterior, tezaurul este restaurat de Paul Telge, bijutierul familiei regale de Habsburg. Tot el a executat si patru copii ale Tezaurului, una aflandu-se in Colectia Muzeului Judetean Buzau.
In prezent, tezaurul "Closca cu puii de aur" este expus in sala Tezaurelor de la Muzeul National de Istorie a Romaniei din Bucuresti. El numara numai 12 piese (din cele 22 cate erau initial) cu o greutate totala de 19,820 kg aur. Pe un colan se afla o inscriptie cu caractere runice.
Arsenalul Armatei din Dealul Spirii
Stiati ca …la Arsenalul Armatei din Dealul Spirii, Traian Vuia si-a construit primul avion?
Foisorul de Foc
Stiati ca…Foisorul de Foc (1891) era de fapt un rezervor de apa, cu o instalatie pentru distribuirea apei in aceasta parte a orasului? Datorita inaltimii sale (42 sau 45?!) metri, cea mai inalta constructie din oras la momentul respectiv) era folosit si pentru semnalizarea incendiilor.
Hanuri
Hanul Serban Voda
Cel mai mare han care a existat in Bucuresti a fost cel construit incepand cu 1683 de Serban Cantacuzino acolo unde este acum Banca Nationala pe Lipscani. Hanul Serban Voda a existat pana in 1883 cand a fost demolat in locul lui construindu-se Palatul Bancii Nationale.
Hanul lui Manuc
In ultimele decenii ale secolului al XIX-lea si in prima treime a veacului urmator, Sala Dacia a jucat un rol deosebit in viata politica a capitalei. Locul era frecventat mai ales de catre muncitorii bucuresteni veniti special sa-I asculte pe C. Dobrogeanu Gherea, I. C. Frimu, Alecu Constantinescu s.a. Intre anii 1916-1918 aceasta a fost un important centru de propagare a luptei pentru desavarsirea unitatii nationale, a intratii Romaniei in razboi alaturi de Antanta, pentru eliberarea fratilor din Transilvania.
Cel mai mare han care a existat in Bucuresti a fost cel construit incepand cu 1683 de Serban Cantacuzino acolo unde este acum Banca Nationala pe Lipscani. Hanul Serban Voda a existat pana in 1883 cand a fost demolat in locul lui construindu-se Palatul Bancii Nationale.
Hanul lui Manuc
In ultimele decenii ale secolului al XIX-lea si in prima treime a veacului urmator, Sala Dacia a jucat un rol deosebit in viata politica a capitalei. Locul era frecventat mai ales de catre muncitorii bucuresteni veniti special sa-I asculte pe C. Dobrogeanu Gherea, I. C. Frimu, Alecu Constantinescu s.a. Intre anii 1916-1918 aceasta a fost un important centru de propagare a luptei pentru desavarsirea unitatii nationale, a intratii Romaniei in razboi alaturi de Antanta, pentru eliberarea fratilor din Transilvania.
Lipscanii
Stiati ca…Lipscanii au nu doar o istorie comerciala ci si una revolutionara? Multimea adunata in fata librariei lui Danielopol de la Hanul Serban Voda de pe Lipscani a ascultat cele 22 de puncte ale Proclamatiei date la Islaz, citite in ziua de 11 iunie 1848. Proclamatia care a format noua Constitutie a fost citita si in Piata Sf. Gheorghe intre ruinele Hanului Sf. Gheorghe (ars in Marele Foc cu un an in urma).
Breasla Tabacilor
Stiati ca…Tabacarii care au dat numele lor unei strazi din preajma manastirii Radu Voda (sectorul V) formau o breasla veche si puternica, ce a avut un rol activ in timpul revolutiei de la 1821 si a celei de la 1848? Tot ei formau majoritatea meseriasilor bucuresteni stransi pe Dealul Mitropoliei, in jurul salii de sedinte a Camerei elective, in zilele de 22 si 23 ianuarie 1859. Presiunea exercitata de multimea adunata a dus in cele din urma la alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca Domn si al Tarii Romanesti.
Cimitirul Bellu
Cimitirul Bellu (cel mai vechi cimitir bucurestean, mijlocul sec. 19) a fost inclus intre cimitirele semnificative pentru cultura si istoria europeana la congresul ASCE, Association of Significant Cemeteries in Europe, asociatie oficiala a UE, in 2010. La acest congres, Capela Mare a fost aleasa ca imagine emblema a cimitirelor europene.
Cimitirul se întinde pe un teren donat administrației de către baronul Barbu Bellu si a fost deschis in 1858. Pana atunci, mortii erau ingropati in jurul bisericilor orasului.
Cimitirul se întinde pe un teren donat administrației de către baronul Barbu Bellu si a fost deschis in 1858. Pana atunci, mortii erau ingropati in jurul bisericilor orasului.
Venirea in Tara a lui Carol I
Carol I a fost chemat să preia tronul ţării, rămas vacant după Alexandru Ioan Cuza. Cum sîntem în Balcani, accederea acestuia la prima funcţie în stat nu putea fi doar o simplă chestie de protocol. Marile Puteri nu îl vor în fruntea României, dar ceea ce nu se poate face direct pe uşa palatului se face totuşi în culisele imperiilor. Venirea în ţară a celui care avea să fie Maiestatea Sa Regele României, are antrenul unui scenariu hollywoodian: susţinut de Otto Bismarck şi de Napoleon al III-lea, tînărul aspirant la tronul unei ţări aproape necunoscute lui se deghizează într-un oarecare om de afaceri, care, chipurile, merge „cu trebi” la Odessa. Străbate deci imperiul cu un paşaport fals pe numele lui Karl Hettingen. Coboară în jos pe Dunăre pînă la Turnu Severin, unde este întîmpinat cu toate prevederile de fruntaşii ţării. Două zile mai tîrziu falsul Karl Hettingen va deveni adevăratul principe Carol de Hohenzollern. Europa era pusă astfel în faţa unui fapt împlinit. (Emanuel Badescu)
Dealul Patriarhiei
Pe Dealul Patriarhiei, cu ocazia unor lucrari de restaurare a bisericii, s-a efectuat în august 1960 un sondaj arheologic, în scopul precizarii principalelor etape de locuire a acestei coline.
Cercetarile au dovedit ca locul a suferit puternice si repetate transformari. Lipsa totala a nivelelor de locuire feudala se datoreste raderii superioare a dealului. S-a presupus, pe baza rezultatelor arheologice obtinute, ca operatia de nivelare a colinei s-a petrecut la mijlocul secolului al XVII-lea, cînd ridicarea unui edificiu impunator prin proportiile sale a cerut largirea suprafetei de constructie, în timp ce începînd cu veacul al XVII-lea partea superioara a dealului a fost descoperita, versantii de sud-vest si vest au fost înaltati ulterior prin depunerea unei uriase cantitati de pamînt.
Cercetarile au dovedit ca locul a suferit puternice si repetate transformari. Lipsa totala a nivelelor de locuire feudala se datoreste raderii superioare a dealului. S-a presupus, pe baza rezultatelor arheologice obtinute, ca operatia de nivelare a colinei s-a petrecut la mijlocul secolului al XVII-lea, cînd ridicarea unui edificiu impunator prin proportiile sale a cerut largirea suprafetei de constructie, în timp ce începînd cu veacul al XVII-lea partea superioara a dealului a fost descoperita, versantii de sud-vest si vest au fost înaltati ulterior prin depunerea unei uriase cantitati de pamînt.
Filaret
Fantana de la Filaret
Pe la jumătatea secolului al XVIII-lea, mitropolitul Filaret al II-lea a clădit acolo o fântână. Mai târziu, alt mitroplit, Dositei Filiti, a împodobit-o cu minunate coloane sculptate.(Nicolae Vătămanu).
Un contemporan al acestui monument, Nicolae Predescu, a descris fântâna asemeni “unei frumoase case cu două rânduri”. (…)Apa celor patru izvoare se revărsa din peretele de piatră sculptată, prin mai multe guri; pe pardoseala de lespezi de marmură albă erau scobite canaluri înguste, prin care trecea clipocind apa. Tavanul era alcătuit din 12 lespezi de marmură măiestrit sculptate cu semnele celor 12 zodii. O scară de marmură, de asemenea înflorată, ducea deasupra. Acolo te aflai într-o sală mare, în chipul unui vechi pridvor românesc. Printre coloanele de piatră crestate în frunze şi flori, privirea rătăcea în voie pe deasupra bălţii înconjurate de sălcii. Sub streaşină atârnau clopoţei de sticlă, care sunau la adierea vântului.” La mai puţin de 100 de ani de la ridicarea fântânii, Ulysse de Marsillac povesteşte: “sălciile au dispărut şi fântâna de asemenea, spre marele meu regret, pentru că într-adevăr era pitorescă şi elegantă; arhitectura ei amintea de stilul Alhambrei.”
Cum a dispărut fântâna lui Filaret? Tipic românesc. S-a părăginit, nefiind întreţinută. La 1834 o aflăm închiriată unui Manole Basmangiu pe o mie de lei pe an, fapt care a contribuit la deterioarea ei. Între 1861-1870 au fost mai multe «încercări» de a «salva» monumentul de către Consiliul Municipal. Acesta a cerut dărâmarea lui şi reconstruirea alte fântâni “pe cât posibil mai monumentale”. În primăvara anului 1863 fântâna a fost dărâmată iar pietrăria ornamentală a fost predată la Cazarma Veche de la Beilic. (Emanuel Badescu).
Grădina Filaretului din «Dealul Bucureştiului» era foarte animată de sărbători dar şi în serile calde de vară sau toamnă târzie. De pildă, toamna când “se coceau coarne (struguri albi cu boaba lunguiaţă) şi mischetul (struguri tămâioşi), tot Bucureştiul ieşea să se plimbe, să petreacă şi să se odihnească la Filaret.”
Podgoriile întinse de pe Dealul Filaretului şi împrejurimi, “făceau fala podgoriilor locale”. Din viile Filaretului a mai rămas doar numele unei străzi care le străbătea odinioară: Şoseaua Viilor.
Grădina Filaretului a fost una de mare zaiafet pentru bucureşteni, până spre începutul secolului XX. Duminica “se făcea horă, se bea bragă, se mânca bigibigi şi rahat cu apă rece de la cişmele. Aici se afla vestita grădină Trocadero numită şi Oracici, cu un salon unde se da baluri de diferite societăţi. Localul Trocadero avea o pivniţă foarte adâncă şi mare – o parte din ea se află şi azi, este grota care în vremea Expoziţiei din 1906 servea ca gură de ocnă, cu bulgări mari de sare aşezaţi ca în forma fundului salinelor.”
Grădina Filaretului a fost una de mare zaiafet pentru bucureşteni, până spre începutul secolului XX. Duminica “se făcea horă, se bea bragă, se mânca bigibigi şi rahat cu apă rece de la cişmele. Aici se afla vestita grădină Trocadero numită şi Oracici, cu un salon unde se da baluri de diferite societăţi. Localul Trocadero avea o pivniţă foarte adâncă şi mare – o parte din ea se află şi azi, este grota care în vremea Expoziţiei din 1906 servea ca gură de ocnă, cu bulgări mari de sare aşezaţi ca în forma fundului salinelor.”
Cinematografe
Stiati ca…pe strada Doamnei s-a construit prima sală de cinematograf din Bucureşti: Cinema Volta, in 1909? Pană in 1923, apar incă trei cinematografe: Apolo (la nr. 7), Lux (la nr. 5) şi Terra (la nr. 11). Astazi nu mai este niciunul.
Inceputurile presei bucurestene
Prima gazeta in limba romana din Principate a aparut in 1829, in timpul guvernarii lui Pavel Kiseleff. Foaia scoasa de Dinicu Golescu si aparuta sub conducerea lui Ion Heliade Radulescu se numea “Curierul Romanesc” iar primul numar a iesit in 8 aprilie 1829 (folosea alfabetul chirilic, in uz pana in 1862; tipografia se afla in curtea bisericii Mavrogheni unde Ion Heliade Radulescu a fost si inmormantat). Cativa ani mai tarziu (1836) i s-a adaugat si un supliment literar, “Curier de ambe sexe”. Ambele foi au avut succes la public inca de la inceput, contribuind la dezvoltarea gustului pentru citit. Publicul cititor, desi nu foarte numeros, avea o componenta democratica, cititorii provenind in majoritatea lor din randul clasei mijlocii. In 1834 existau 200 de abonati la “Curierul Romanesc”.
Alaturi de societatile culturale (1827 Societatea Literara, 1833 Societatea Filarmonica), ziarele au contribuit la pregatirea ideologica si crearea constiintei care a dus la sustinerea de catre mase a Revolutiei de la 1848.
Vechiul Teatru National
Stiati ca… vechiul Teatru National, construit in 1845, a fost la vremea sa al treilea din Europa ca marime? Gazetarul englez O’ Brien care a vizitat Bucurestii in anul urmator spunea ca este “unul din cele mai frumoase si izbutite teatre ce poti gasi intr-un oras european” si ca are o infatisare “sclipitoare”.
Celebra actrita de origine franceza Sarah Bernhardt a jucat pe scena Teatrului National (numit asa din 1877, cand a trecut sub administrarea statului).
Abonați-vă la:
Postări (Atom)